Înregistrarea cazării pentru muncitori: obligația de înregistrare și taxa pe reședința secundară 2026

Trebuie să mă înregistrez deloc pentru o misiune de montaj?

În majoritatea cazurilor, nu. Cine este deja înregistrat cu o locuință în Germania și ocupă o cazare pentru muncitori pentru cel mult șase luni nu trebuie, conform § 27 alin. 2 din Bundesmeldegesetz (BMG — legea federală germană privind evidența populației), nici să o înregistreze (Anmeldung), nici să o dezînregistreze. Abia atunci când șederea depășește șase luni ia naștere o obligație de înregistrare.

Regula de bază se află în § 17 alin. 1 BMG: cine ocupă o locuință se înregistrează în termen de două săptămâni la autoritatea de evidență a populației (Meldebehörde). Pentru șederi profesionale scurte se aplică însă excepția din § 27 BMG. Acesta este de fapt paragraful relevant pentru muncitori, deoarece o misiune de montaj tipică se situează aproape întotdeauna sub limita de șase luni.

Regula celor șase luni în detaliu

Conform § 27 alin. 2 BMG, obligația de înregistrare nu se aplică persoanelor care sunt deja înregistrate pe teritoriul german conform § 17 sau § 28 BMG și care ocupă o locuință pentru o ședere de cel mult șase luni. Pentru această cazare secundară nu este necesară nicio înregistrare sau dezînregistrare.

Concret, aceasta înseamnă: un muncitor cu domiciliul principal în Leipzig, care locuiește timp de patru luni într-o cameră pentru muncitori pe un șantier din Stuttgart, nu trebuie să se înregistreze în Stuttgart. Domiciliul său principal se menține, iar șederea este considerată, din punctul de vedere al legii evidenței, temporară.

Important este termenul ca limită: dacă persoana în cauză continuă să ocupe cazarea după expirarea celor șase luni, trebuie să se înregistreze în termen de două săptămâni de la această dată-limită (§ 27 alin. 2 teza 2 BMG). Termenul nu curge așadar de la data mutării, ci de la depășirea celor șase luni.

Caz special: domiciliul în străinătate

Cine nu este înregistrat în Germania conform § 17 alin. 1 BMG, deoarece domiciliul propriu-zis se află în străinătate, are un termen mai scurt. Pentru această categorie de persoane, obligația de înregistrare ia naștere deja după expirarea a trei luni. Aceasta îi privește pe mulți lucrători străini de montaj, de exemplu din Polonia, România sau Cehia, care lucrează pe șantiere germane fără un domiciliu principal în Germania.

Un muncitor est-european fără domiciliu în Germania, care locuiește mai mult de trei luni neîntrerupt în aceeași cazare, trebuie așadar să se înregistreze în termen de două săptămâni de la expirarea celor trei luni la autoritatea locală de evidență. Dacă șederea rămâne sub acest prag, nu există obligație de înregistrare. Această distincție prevăzută de § 27 alin. 2 BMG este importantă pentru dispecerii de personal care planifică echipe pe perioade mai lungi.

Cine se înregistrează — oaspetele sau proprietarul?

Înregistrarea este responsabilitatea persoanei cu obligație de înregistrare, adică a muncitorului. Proprietarul locuinței (Wohnungsgeber) — cel care închiriază cazarea pentru muncitori — este însă obligat să contribuie: el eliberează confirmarea proprietarului locuinței (Wohnungsgeberbestätigung — confirmarea prin care proprietarul atestă mutarea) conform § 19 BMG. Fără această confirmare, o înregistrare la Einwohnermeldeamt (biroul de evidență a populației) nu este posibilă.

Această obligație a proprietarului se aplică numai atunci când există efectiv o obligație de înregistrare — adică la șederi de peste șase (respectiv trei) luni sau când cazarea devine domiciliu principal. La misiunile de montaj scurte, scutite de înregistrare, proprietarul nu trebuie să elibereze nicio Wohnungsgeberbestätigung.

De aceasta trebuie separată o a doua obligație, complet diferită, pe care mulți o confundă cu înregistrarea: obligația specială de înregistrare în unitățile de cazare (Beherbergungsstätten).

Fișa de înregistrare la cazare: pentru oaspeții germani, desființată din 2025

Pentru unitățile de cazare comerciale (Beherbergungsbetriebe) exista până acum o obligație de înregistrare proprie: oaspeții trebuiau să completeze și să semneze o fișă de înregistrare (Meldeschein) în ziua sosirii (§ 29 și urm. BMG). Pentru oaspeții cu cetățenie germană, această obligație specială de înregistrare a fost eliminată începând cu 1 ianuarie 2025. Temeiul este a patra lege de reducere a birocrației (Viertes Bürokratieentlastungsgesetz) din 29 octombrie 2024.

Pentru cazările de muncitori care sunt exploatate comercial ca unități de cazare, aceasta înseamnă: oaspeții germani nu mai trebuie să completeze o fișă de înregistrare, iar unitatea nu mai trebuie să o arhiveze.

Pentru oaspeții fără cetățenie germană, obligația fișei de înregistrare se menține. Ei trebuie în continuare să completeze o fișă de înregistrare în ziua sosirii și să o semneze de mână; unitatea o păstrează. Fișele de înregistrare completate trebuie păstrate, conform § 30 alin. 4 BMG, cel puțin un an și apoi distruse în conformitate cu protecția datelor. Această obligație de înregistrare la cazare nu are nicio legătură cu înregistrarea la Einwohnermeldeamt — este o obligație pură a unității de cazare.

Taxa pe reședința secundară: când se datorează

Taxa pe reședința secundară (Zweitwohnungsteuer) este o taxă municipală care se datorează numai dacă, pe lângă domiciliul principal, înregistrați o altă locuință ca reședință secundară (Nebenwohnsitz). Fără o reședință secundară înregistrată nu există taxă pe reședința secundară. La misiunile de montaj scurte, scutite de înregistrare, aceasta nu ia naștere, de regulă.

Taxa este legată de înregistrarea, în sensul legii evidenței, a unei reședințe secundare. Deoarece o misiune de montaj sub șase luni nu necesită nicio înregistrare (§ 27 alin. 2 BMG), nu se înregistrează nicio reședință secundară — și, prin urmare, nu se datorează nicio taxă pe reședința secundară.

Situația este alta când șederea depășește limita și are loc o înregistrare ca reședință secundară. Atunci comuna poate percepe taxa pe reședința secundară. Cuantumul îl stabilește fiecare comună în parte prin regulamentul (Satzung) propriu; frecvente sunt cote între aproximativ 5 și 15 la sută din chiria anuală netă rece. Nu orice comună percepe deloc această taxă. Dacă și în ce cuantum se datorează se lămurește cel mai sigur din regulamentul municipal respectiv. O reședință secundară determinată profesional poate fi tratată diferit, în funcție de regulament — aici merită o privire în reglementarea locală.

Ce ar trebui să facă practic firmele și muncitorii

Pentru practică rezultă repere clare. Cine planifică o misiune de montaj ar trebui să aibă în vedere durata șederii: sub șase luni (respectiv trei luni fără domiciliu în Germania) nu este nimic de întreprins din perspectiva legii evidenței. Dacă limita este depășită, înregistrarea în termen de două săptămâni de la data-limită este obligatorie.

Dispecerii de personal ar trebui să documenteze termenele la misiunile de lungă durată neîntrerupte, pentru ca termenul de două săptămâni de după depășirea limitei să nu fie trecut cu vederea. O încălcare a obligației de înregistrare este o contravenție și poate fi sancționată cu o amendă (§ 54 BMG). La lucrătorii străini de montaj, termenul mai scurt de trei luni este punctul decisiv.